Friday, June 29, 2012

Spiritualitate vs. dezvoltare personala (1)


Spiritualitatea este vazuta de multa lume ca fiind ceva abstract, legata strict de credinta in Dumnezeu si prin asta mersul la biserica, de ideea de pacatos sau de cineva care cauta sa renunte la tot si sa ajung la o stare oarecare, sau la o cunoastere dincolo de intelegerea umana obisnuita si practica.

Spiritualitatea, din pacate este vazuta ca fiind strict legata de religie respectiv de dogmele dupa care ne conducem viata. Este vazuta ca fiind o cautare catre o putere transpersonala, o cautare a ceva nelimitat si dincolo de intelegerea si fiinta noastra obisnuita.

Dezvoltarea personala este practicata ca fiind ceva care iti reda puterea personala, ceva prin care nu mai depinzi de nimeni si de nimic si prin care toata viata depinde doar de tine. A fi stapanul propriei fiinte este una din scopurile principale promovate de catre cei care predau si practica dezvoltarea personala.

Dezvoltarea personala este legata de puterea personala a fiintei umane si de capacitatea ei de a se autodepasi.

In aceasta serie de articole vreau sa elaborez motivele pentru care consider ca de fapt spiritualitatea si dezvoltarea personala sunt componente ale aceluiasi drum, ca nici unul nu poate sa ajunga sa isi implineasca scopul fara celalalt, ca fiecare este doar o invartire intr-un cerc vicios pana in momentul in care cineva invata sa le imbine in mod armonios.

Consider ca cei care sunt axati exclusiv pe dogmele care provin din spiritualitatea clasica, inteleasa intr-un mod traditional renunta la puterea personala, la acel liber arbitru si acea maretie divina cu care Dumnezeu ne-a creat asemenea lui. Ideea de a fi pacatos si nedemn de gratia lui Dumnezeu este o atitudine prin care din start renunti la orice ar insemna liber arbitru si ca atare responsabilitatea existentei.

Cei care sunt axati doar pe tehnicile de dezvoltare personala au tendinta de a-si dezvolta un orgoliu imens respectiv o tendinta de a nu tine cont de nimeni si nimic in calea lor, deoarece pentru ei legea junglei, a puterii personale este cea care decide. A nu crede intr-o forta superioara care sa te ghideze, in ceva superior tie, a crede ca detii adevarul suprem sau ca o sa ajungi sa poti controla toate aspectele din viata ta prin ceea ce esti intr-un moment dat, este o atitudine de aroganta, care intr-un fel sau altul limiteaza fiinta umana in cunoastere.

Va urma articolul „Spiritualitatea”.

0 comments:

Post a Comment